Piața bursieră – barometrul iubit al sănătății economice a națiunii noastre – a revenit în centrul atenției, oferind un spectacol aproape zilnic de recorduri. Cifrele par să șoptească despre triumf, bogăție și o economie înfloritoare. Dar aceste măsurători mărețe pot părea doar fațada strălucitoare a unei fațade care, altfel, este simplă. Dacă privim dincolo de titlurile din ziare, apare o poveste diferită, în care prosperitatea economică rămâne frustrant de inaccesibilă pentru mulți, chiar dacă piețele par să își facă cele mai bune trucuri.
Cum a devenit atât de pronunțată deconectarea dintre piața bursieră și economia reală?
Mitul conform căruia cele două se mișcă în tandem a pus stăpânire pe conștiința noastră națională, echivalând profiturile corporațiilor cu prosperitatea clasei de mijloc, presupunând că o creștere continuă a Dow Jones trebuie să însemne că suntem cu toții cumva în câștig. Cu toate acestea, gospodăria americană medie rămâne neatinsă de aceste creșteri ale pieței, deoarece creșterea economică nu s-a tradus aproape deloc prin salarii în creștere sau oportunități sporite. În orice caz, infatuarea noastră față de piață nu a făcut decât să adâncească disparitățile.
Pentru a înțelege cum s-a adâncit acest decalaj ciudat, trebuie să ne întoarcem la momentul în care relația Americii cu corporațiile a început să se schimbe. Odinioară, corporația modernă servea ca o bandă transportoare, redistribuind bogăția prin salarii, pensii și beneficii, contribuind la construirea unei clase de mijloc solide, deși uneori modeste. Apoi, în 1970, economistul Milton Friedman a publicat un eseu devenit celebru, în care proclama că responsabilitatea socială a unei întreprinderi este de a-și crește profiturile. Și uite așa, a început o revoluție tăcută – una care avea să remodeleze nu numai locul de muncă american, ci și însuși sensul succesului.
Astăzi, recompensele victoriilor de pe piață sunt distribuite mai selectiv. Mai puține gospodării decât oricând dețin acțiuni, iar felia din plăcinta economică revendicată de forța de muncă s-a micșorat constant de-a lungul deceniilor. Cei care beneficiază de aceste avantaje – directorii executivi, finanțiștii și eșalonul superior al averii – o fac într-un mod care adâncește prăpastia dintre bogați și săraci. Asistăm la desfășurarea unui ritual familiar: companiile cresc prețul acțiunilor prin redirecționarea profiturilor către răscumpărări de acțiuni și dividende, adesea în detrimentul reinvestirii în propria creștere sau chiar în propriii lucrători.
Instrumentele ingineriei financiare
Instrumentele ingineriei financiare – oricât de complexe și evazive ar fi ele – par a fi concepute cu un singur scop: să creeze iluzia progresului. Răscumpărările de acțiuni, odată dezaprobate ca o formă de manipulare a pieței, au devenit instrumentul preferat pentru creșterea prețurilor acțiunilor. Într-adevăr, companiile din S&P 500 au cheltuit peste jumătate din veniturile lor între 2007 și 2016 pentru răscumpărarea de acțiuni. Alte 39% au mers către dividende, lăsând doar o mică parte pentru cercetare, dezvoltare sau creșteri salariale. Aceste decizii, sărbătorite de investitori, sunt plătite în moneda pierderilor de locuri de muncă, a fabricilor închise și a comunităților întregi secătuite de declinul economic.
Repercusiunile ajung în locuri precum Brokaw, Wisconsin, unde închiderea fabricii Wausau Paper, veche de un secol, a produs o undă de șoc în oraș. Dispariția acesteia nu a fost o consecință a unei afaceri proaste, ci a cererilor acționarilor pentru o rentabilitate mai rapidă a investițiilor. Povestea nu este unică. Pentru mulți, visul american nu mai înseamnă prosperitate prin muncă grea, ci supraviețuire într-o economie indiferentă la luptele lor.
Între timp, indici bursieri precum S&P 500 și Dow Jones rămân icoane culturale venerate, fluctuațiile lor fiind urmărite cu aceeași seriozitate cu care un meteorolog urmărește vremea. Indicii – în ciuda aparenței de imparțialitate – au devenit din ce în ce mai mult vehicule de concentrare a bogăției, mai degrabă decât de răspândire a acesteia. Cu fiecare nou record, diferența dintre percepția publică și realitatea economică se adâncește.
Prin urmare, poate că piața bursieră este o măsură mai bună a aspirațiilor decât a realizărilor. Ea nu reflectă starea concretă a vieții americane, ci speranțele intangibile și energia speculativă a investitorilor, care se îndreaptă mereu spre un orizont evaziv. Să privești cum crește piața înseamnă să asiști la un spectacol grandios – unul care ne cere să suspendăm necredința și să acceptăm posibilitatea unei creșteri nesfârșite, chiar dacă simțim cum pământul cedează sub picioarele noastre.
Aceasta nu înseamnă că piața nu are niciun impact în lumea reală.
Fluctuațiile sale modelează comportamentul întreprinderilor, orientează strategiile de investiții și influențează politicile publice. Dar, în încercarea sa neîncetată de a recompensa acționarii mai presus de orice, aceasta a modificat calculul a ceea ce înseamnă să ai succes în America. Consecințele acestei schimbări s-au acumulat discret de-a lungul deceniilor, erodând fundația prosperității comune care a definit odată etosul nostru economic.
Cu toate acestea, soluția nu constă doar în abandonarea urmăririi valorii pentru acționari, ci în redefinirea acesteia. A sosit momentul să ne imaginăm o economie în care America corporatistă să revină la o viziune pe termen lung, în care acționarii să vadă valoarea nu numai în acțiunile lor, ci și în bunăstarea angajaților și în reziliența comunităților. Pentru ca piața să fie mai mult decât un joc al cifrelor, ea trebuie să reflecte un contract social reînnoit – unul care nu cere să se aleagă între profituri și oameni.
Cu toată strălucirea lor, maximele record ale pieței bursiere ar putea fi indicatoarele strălucitoare ale unui drum care nu duce nicăieri în mod special. Ceea ce se află dincolo de ele rămâne incert, dar trebuie să alegem încotro ne va duce acest drum: spre un viitor construit pe creștere colectivă sau spre o epocă aurită definită de inegalități tot mai mari. Iar ceasul ticăie, la fel de sigur ca și ticăitul pieței.
Dacă doriți să aflați mai multe despre investiții și acest subiect vă interesează, trebuie să VIZITAȚI SITE-UL NOSTRU